Metodele moderne de predare

• Învatarea cu ajutorul calculatorului

• Metoda cubului

• Metoda Stiu-Vreau sa stiu-Am învatat

• Brainstormingul

• Turul galeriei

• Diagrama Venn – Euler

·      Metoda mozaicului

 ÎNVATAREA CU AJUTORUL CALCULATORULUI

• metoda moderna de educatie care poate fi folosita în toate etapele procesului didactic: în proiectare, în predare-învatare si în evaluare.

Utilizarea calculatorului, a softurilor educationale, mareste

calitatea învatarii, contribuie la formarea unei gândiri sistematice, selective, rapide, eficiente.

• metoda moderna folosita frecvent în procesul didactic actual, fiind principalul (obligatoriu) mijloc de predare a informaticii si tehnologiei informatiei.

METODA CIORCHINELUI

• metoda ce se poate utiliza mai ales în etapa de reactualizare a structurilor învatate anterior, sau în etapa de evocare, elevii fiind pusi în situatia de a stabili conexiuni între elementele studiate, de a se implica activ în procesul de gândire.

•        dupa rezolvarea sarcinii de lucru, elevii vor folosi notiunile si legaturile create pentru a dezvolta idei concrete despre CONCEPTUL PROPUS.

•        prin acest exercitiu se încurajeaza participarea întregii clase.

• tehnica de predare - învatare menita sa încurajeze elevii sa gândeasca liber si sa stimuleze conexiunile de idei.

• modalitate de a realiza asociatii de idei sau de a oferi noi sensuri ideilor însusite anterior.

• ciorchinele poate fi realizat individual sau ca activitate de grup.

Modalitatea de realizare

- elevii vor scrie un cuvânt sau expresie nucleu în centrul unei foi de hârtie

- elevii sunt invitati sa scrie cât mai multe cuvinte sau expresii care le vin în minte despre subiectul selectat pâna la expirarea timpului

- cuvintele (ideile) vor fi legate prin linii de notiunea centrala sau, daca este cazul, de una din cele propuse de elevi;

- la finalul exercitiului se va comenta întreaga structura cu explicatiile de rigoare;

Caracterul stimulativ al metodei ciorchinelui

Participarea întregii clase la realizarea “ciorchinelui” este lansata ca o provocare si determina o întrecere de a descoperi noi conexiuni legate de termenul propus.

METODA CUBULUI

• Este o strategie care faciliteaza analiza unui subiect din diferite puncte de vedere.

• Metoda poate fi folosita în orice moment al lectiei.

• Ofera elevilor posibilitatea de a-si dezvolta competentele necesare unor abordari complexe.

•          Poate fi folositacu orice tip de subiect sau orice grupade vârsta.

Modalitatea de realizare

- Se realizeazaun cub ale carui fete pot fi acoperite cu hârtie de culori diferite;

- Pe fiecare fata a cubului se scrie câte una dintre urmatoarele instructiuni: DESCRIE, COMPARA, ANALIZEAZA, ASOCIAZA, APLICA, ARGUMENTEAZA.

- Este recomandabil ca fetele cubului sa fie parcurse în ordinea prezentata, urmând pasii de la simplu la complex.

-          Se cere elevilor sascrie timp de 2 - 4 minute pe subiectul lectiei

descriindu-l din toate punctele de vedere (forma, culoare, marime)

într-un timp limitat.

Indicatiile extinse pentru cele sase fete sunt:

   Descrieti – priviti obiectul cu atentie ti descrieti ceea ce vedeti;

   Comparati - cu ce este similar? De ce difera?

   Asociati - la ce va face sa va gânditi? Ce va inspira? Eliberati-va mintea ti cautati asociatii pentru acest obiect.

   Analizati – spuneti cum este facut, din ce si ce parti contine?

   Aplicati: - Cum poate fi utilizat?

   Argumentati - pro sau contra. Luati o pozitie si  folositi orice fel de argumente logice pentru a pleda în favoarea sau împotriva subiectului.

Adecvarea managementului de grup la activitatile de formare

Elevii vor fi grupati în sase echipe (câte una pentru fiecare fata a cubului) la mesele de lucru;

Participarea la completarea fisei comune va fi dirijata de profesor, care trebuie sa încurajeze participarea tuturor elevilor din grupurile constituite;

La finalul exercitiului se va comenta si se va completa întreaga structura cu explicatiile de rigoare.

Forma finala a continuturilor realizate de fiecare grupa este împartasita întregii clase (6 minute – câte un minut pentru fiecare fata a cubului).

Lucrarea în forma finala poate fi desfasurata pe tabla.

Caracterul stimulativ al metodei cubului

Lucrul individual, în echipe, sau participarea întregii clase la realizarea cerintelor “cubului” este o provocare ce  determina o întrecere în a demonstra asimilarea corecta si completa a cunostintelor

METODA  ŞTIU – VREAU SĂ ŞTIU – AM ÎNVĂŢAT

• este o strategie de constientizare de catre elevi a ceea ce stiu,

  sau cred castiu, referitor la un subiect si totodata a ceea ce nu

  stiu, sau nu sunt siguri ca stiu, si ar dori sastie sau saînvete;

• metoda poate fi folositaîn prima parte a unei lectii – actualizarea     vechilor cunostinte - evocarea;

• activeaza elevii si îi face constienti de procesul învatarii;

• oferaelevilor posibilitatea de a-si verifica nivelul cunostintelor

Modalitatea de realizare

• Se cere elevilor sainventarieze ideile pe care consideracale detin cu privire la subiectul, sau tema investigatiei ce va urma; aceste idei vor fi notate într-o rubrica a unui tabel – „STIU”;

• Ei vor nota apoi ideile despre care au îndoieli, sau ceea ce ar dori sa stie in legatura cu tema respectiva; aceste idei sunt grupate în rubrica „VREAU SA  STIU”;

• Profesorul va propune apoi studierea unui text, realizarea unei investigatii si fixarea unor cunostinte referitoare la acel subiect, selectate de profesor; elevii   îsi   însusesc noile cunostinte si îsi inventariaza noile idei asimilate pe care le noteaza în rubrica „AM INVATAT”;

Fisa de lucru:

Ştiu	Vreau să ştiu	Am învăţat

METODA “ASALTULUI DE IDEI” BRAINSTORMINGUL

                Brainstormingul este o metodă care ajută la crearea unor idei şi concepte creative şi inovatoare. Pentru un brainstorming eficient, inhibiţiile şi criticile suspendate vor fi puse de-o parte. Astfel exprimarea va deveni liberă şi participanţii la un proces de brainstorming îşi vor spune ideile şi părerile fără teama de a fi respinşi sau criticaţi. Un brainstorming durează în jur de o jumătate de oră şi participă în medie 10 elevi sau grupuri de minim 10 elevi. Se expune un concept, o idee sau o problemă şi fiecare îşi spune părerea despre cele expuse şi absolut tot ceea ce le trece prin minte, inclusiv idei comice sau inaplicabile. O variantă a brainstormingului este brainwritingul.

      O sesiune de brainstorming bine dirijată dă fiecăruia ocazia de a participa la dezbateri şi se poate dovedi o acţiune foarte constructivă.

      Etapele unui brainstorming eficient sunt următoarele: deschiderea sesiunii de brainstorming, o perioadă de acomodare de 5-10 minute, partea creativă a brainstormingului, prelucrarea ideilor şi stabilirea unui acord.

      În deschiderea sesiunii de brainstorming se prezintă scopul acesteia şi se discută tehnicile şi regulile de bază care vor fi utilizate.

      Perioada de acomodare durează 5-10 minute şi are ca obiectiv introducerea grupului în atmosfera brainstormingului. Este o mini-sesiune de brainstorming unde participanţii sunt stimulaţi să discute idei generale pentru a putea trece la un nivel superior.

      Partea creativă a brainstormingului are o durată de 25-30 de minute. Este recomandabil ca în timpul derulării acestei etape, coordonatorul (profesorul) să amintească timpul care a trecut şi cât timp a mai rămas. Să “preseze” participanţii şi în finalul părţii creative să mai acorde câte 3-4 minute în plus. În acest interval de timp grupul participant trebuie să fie stimulaţi să-şi spună părerile fără ocolişuri.

       La sfârşitul părţii creative coordonatorul brainstormingului clarifică ideile care au fost notate şi puse în discuţie şi verifică dacă toată lumea a înţeles punctele dezbătute. Este momentul în care se vor elimina sugestiile prea îndrăzneţe şi care nu sunt îndeajuns de pertinente. Se face şi o evaluare a sesiunii de brainstorming şi a contribuţiei fiecărui participant la derularea sesiunii. Pot fi luate în considerare pentru evaluare: talentele şi aptitudinile grupului, repartiţia timpului şi punctele care au reuşit să fie atinse.

      Pentru a stabili un acord obiectiv cei care au participat la brainstorming îşi vor spune părerea şi vor vota cele mai bune idei. Grupul supus la acţiunea de brainstorming trebuie să stabilească singuri care au fost ideile care s-au pliat cel mai bine pe conceptul dezbătut.

      Pe timpul desfăşurării brainstormingului participanţilor nu li se vor cere explicaţii pentru ideile lor. Aceasta este o greşeală care poate aduce o evaluare prematură a ideilor şi o îngreunare a procesului în sine.

      Metoda creativă denumită brainstorming are o lungă istorie, dar ea a fost reactivată de profesorul Alex Osborne, prorector la Universitatea Buffalo şi fondator al Institutului de Creaţie Tehnică, USA.

      Fiecare dintre noi este o persoană creativă sau are anumite laturi creative. De multe ori ideea este “omorâtă” chiar de către creatorul ei de frica înfruntării criticilor colegilor săi, de teama de a nu se face de râs. Autocritica distruge momentul în care o idee creativă este irosită înainte de a prinde viaţă. Brainstormingul funcţionează după principiul: asigurarea calităţii prin cantitate şi îşi propune să elimine exact acest neajuns generat de autocritică.

      Vă recomandăm 7 reguli pe care elevii le vor respecta în scopul unei şedinţe reuşite de brainstorming:

      1. Nu judecaţi ideile celorlalţi – cea mai importantă regulă.

      2. Încurajaţi ideile nebuneşti sau exagerate.

      3. Căutaţi cantitate, nu calitate în acest punct.

      4. Notaţi tot.

      5. Fiecare elev este la fel de important.

      6. Naşteţi idei din idei.

      7. Nu vă fie frică de exprimare.

Exemplul 1. Aplicarea metodei brainstorming la rezolvarea unei probleme

de geometrie la clasa a VII-a (a se vedea Anexa1).

Este important de reţinut că obiectivul fundamental al metodei brainstorming

constă în exprimarea liberă a opiniilor prin eliberarea de orice prejudecăţi. De aceea, acceptaţi toate ideile, chiar trăznite, neobişnuite, absurde, fanteziste, aşa cum vin ele în mintea elevilor, indiferent dacă acestea conduc sau nu la rezolvarea problemei. Pentru a determina progresul în învăţare al elevilor este necesar să îi antrenaţi în schimbul de idei; faceţi asta astfel încât toţi elevii să îşi exprime opiniile!

METODA TURUL GALERIEI

Problema:

            Cum se pot utiliza la maximum spatiile de expunere din clasati cum se pot obtine materiale care merita expuse?

Provocarea:

            Sa organizam spatii de expunere în clasa care sa sustina procesul de învatare al tuturor elevilor si sa le rasplateasca succesele.

Ce putem face?

            Creati afite care sa fie reprezentative pentru programa urmata.                        

            Expuneti lucrarile elevilor care sunt reprezentative pentru programa urmata.

            Schimbati frecvent exponatele.

Exemplu:

•        Suntem la lectia ”Dispozitive periferice”

•        Grupam elevii în 5 grupe pe care le numerotam corespunzator;

•         Fiecare grup primeste o fisa de lucru care contine câte 2 chestiuni

de rezolvat, una teoretica, cealalta practica si o foaie A2/A3 pe care

vor rezolva sarcinile de lucru;

•         Elevii sunt lasati sa lucreze 35 de min., reamintindu-le sa scrie

numarul grupului si sa semneze;

•         Atunci când au terminat afitele, elevii le vor expune pe peretii

salii de clasa, în ordinea crescatoare a numarului grupei;

•         Fiecare elev ia în mâna un creion si pleaca într-un tur al galeriei;

•         La început, grupul 1 va fi în fata afitului grupei numarul 2, grupa 2

în fata afitului grupei numarul 3, etc.;

•         Elevii studiaza fiecare exponat si îti noteaza concluziile pe foaia

Alba din dreptul exponatului;

•         Dupa examinarea fiecarui afis, se vor întoarce la cel întocmit de

ei si vor citi notele colegilor si vor discuta cum pot acestea sa le

Îmbunatateasca munca.

METODA DIAGRAMA VENN – EULER

-            Consta din doua cercuri care se suprapun;

-            În partile separate ale cercului se trec atributele care sunt unice fiecaruia dintre cele doua articole care sunt comparate;

-            În partea de suprapunere se trec atributele pe care cele doua articole le au în comun.

În loc de concluzii:

l      Nu am epuizat subiectul:

l      Putem continua cu ocazia altui cerc pedagogic;

l      Inovarea didactică este un proces în derulare.

l      Eu cred ca nu suntem convinsi, înca, de valoarea  acestor metode. Mai cred în comoditatea noastra, în reticenta fata de nou, în inertia în care ne aflam. Riscam în acest fel sa ramânem în urma, ceea ce este de-a dreptul nociv pentru calitatea demersului didactic.

l       Elevul trebuie pus permanent în situatia de a face, a judeca, a coopera, a da raspunsuri, a avea pareri, a analiza raspunsurile auzite, a ajunge la identificarea raspunsurilor corecte, din care apoi descopera cunostintele noi.

www.referat.ro

 Mozaicul (Metoda Jigsaw)

Jigsaw (în engleză jigsaw puzzle înseamnă mozaic) sau „metoda grupurilor interdependente” este o strategie bazată pe învăţarea în echipă (team-learning). Fiecare elev are o sarcină de studiu în care trebuie să devină expert. El are în acelaşi timp şi responsabilitatea transmiterii informaţiilor asimilate, celorlalţi colegi.

      În cadrul acestei metode rolul profesorului este mult diminuat, el intervine semnificativ la începutul lecţiei când împarte elevii în grupurile de lucru şi trasează sarcinile şi la sfârşitul activităţii când va prezenta concluziile activităţii.

      Există mai multe variante ale metodei mozaic iar noi vom prezenta varianta standard a acestei metode care se realizează în cinci etape.

Pregătirea materialului de studiu

Profesorul stabileşte tema de studiu şi o împarte în 4 sau 5 sub-teme. Opţional, poate stabili pentru fiecare sub-temă, elementele principale pe care trebuie să pună accentul elevul, atunci când studiază materialul în mod independent. Acestea pot fi formulate fie sub formă de întrebări, fie afirmativ, fie un text eliptic care va putea fi completat numai atunci când elevul studiază materialul.

Realizează o fişă-expert în care trece cele 4 sau 5 sub-teme propuse şi care va fi oferită fiecărui grup. Organizarea colectivului în echipe de învăţare de câte 4-5 elevi (în funcţie de numărul lor în clasă). Fiecare elev din echipă, primeşte un număr de la 1 la 4-5 şi are ca sarcină să studieze în mod independent, sub-tema corespunzătoare numărului său. El trebuie să devină expert în problema dată. De exemplu, elevii cu numărul 1 din toate echipele de învăţare formate vor aprofunda sub-tema cu numărul 1. Cei cu numărul 2 vor studia sub-tema cu numărul 2, şi aşa mai departe.

Faza independentă: fiecare elev studiază sub-tema lui, citeşte textul corespunzător. Acest studiu independent poate fi făcut în clasă sau poate constitui o temă de casă, realizată înaintea organizării mozaicului.

Constituirea grupului de experţi

După ce au parcurs faza de lucru independent, experţii cu acelaţi număr se reunesc, constituind grupe de experţi pentru a dezbate problema împreună.

Astfel, elevii cu numărul 1, părăsesc echipele de învăţare iniţiale şi se adună la o masă pentru a aprofunda sub-tema cu numărul 1. La fel procedează şi ceilalţi elevi cu numerele 2, 3, 4 sau 5. Dacă grupul de experţi are mai mult de 6 membri, acesta se divizează în două grupe mai mici.

Faza discuţiilor în grupul de experţi: elevii prezintă un raport individual

asupra a ceea ce au studiat independent. Au loc discuţii pe baza datelor şi a materialelor avute la dispoziţie, se adaugă elemente noi şi se stabileşte modalitatea în care noile cunoştinţe vor fi transmise şi celorlaţi membrii din echipa iniţială.

Fiecare elev este membru într-un grup de experţi şi face parte dintr-o echipă de învăţare. Din punct de vedere al aranjamentului fizic, mesele de lucru ale grupurilor de experţi trebuie plasate în diferite locuri ale sălii de clasă, pentru a nu se deranja reciproc.

Scopul comun al fiecărui grup de experţi este să se instruiască cât mai bine,

având responsabilitatea propriei învăţări şi a predării şi învăţării colegilor din echipa iniţială.

Reîntoarcerea în echipa iniţială de învăţare

Faza raportului de echipă: experţii transmit cunoştinţele asimilate, reţinând la rândul lor cunoştinţele pe care le transmit colegii lor, experţi în alte sub-teme. Modalitatea de transmitere trebuie să fie scurtă, concisă, atractivă, putând fi însoţită de suporturi audio-vizuale, diverse materiale.

Specialiştii într-o sub-temă pot demonstra o idee, citi un raport, folosi

computerul, pot ilustra ideile cu ajutorul diagramelor, desenelor, fotografiilor. Membrii sunt stimulaţi să discute, să pună întrebări şi să-şi noteze, fiecare realizându-şi propriul plan de idei.

Evaluarea

Faza demonstraţiei: grupele prezintă rezultatele întregii clase. În acest moment elevii sunt gata să demonstreze ce au învăţat. Profesorul poate pune întrebări, poate cere un raport sau un eseu ori poate da spre rezolvare fiecărui elev o fişă de evaluare. Dacă se recurge la evaluarea orală, atunci fiecărui elev i se va adresa o întrebare la care trebuie să răspundă fără ajutorul echipei.

Exemplul 2. Aplicarea metodei mozaicului la predarea unei lecţii de

aritmetică la clasa a V-a (a se vedea Anexa 2).

      Ca toate celelalte metode de învăţare prin cooperare şi aceasta presupune următoarele avantaje:

• stimularea încrederii în sine a elevilor;
• dezvoltarea abilităţilor de comunicare argumentativă şi de relaţionare în cadrul grupului;
• dezvoltarea gândirii logice, critice şi independente;
• dezvoltarea răspunderii individuale şi de grup;
• optimizarea învăţării prin predarea achiziţiilor altcuiva.

„Trebuie să remarcăm calitatea metodei grupurilor interdependente de a

anihila manifestarea efectului Ringelmann. Lenea socială, cum se mai numeşte acest efect, apare cu deosebire atunci când individul îşi imaginează că propria contribuţie la sarcina de grup nu poate fi stabilită cu precizie. Interdependenţa dintre membri şi individualizarea aportului fac din metoda Jigsaw un remediu sigur împotriva acestui efect”.